"Dă-mi drumul să lunec, să curg, să mă desprind, aici, în această vale ne-nţeleasă, câmp ruginit de mi-e ispită şi de iluzoriu-i rabd. Cu o mişcare de pendul nu mai e nimic în jurul meu şi nu aştept răspuns, alunec iar în rătăcire, curg iar în răceala albastrului nesfârşit, mă desprind de firavul adevăr şi mă strecor să mă spele apa.
Priveşte cărarea, cândva plină de maci… eu nu mă mai întorc..."
(text - Carmene)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu