Apăsa greu apusul meu...

"Apăsa greu apusul meu...
Pe cerul meu... de nori de scrum şi praf.
”Tu vântule ce-aduci?”
I-am strigat mării cu glas mut,
dar te-a uitat în firele de iarbă...
te pierd...
Şi vântul şi ploaia şi anii
mi-au spus “fugi, suflete”
pustiu şi-amarnic e gândul ce te poartă aici
şi taci...
Taci! Învaţ-a asculta
Ascultă! Învaţ-a vorbi!
Iar uiţi de ploi, de vise
Şi mori puţin...
Ai căutat vreodată nordul,
Tu om egoist şi suflet prea trist?
E gol anotimpul
Şi anul şi gândul
Blândă-ncercare
Banală-ntâmplare
Du-ţi mâna la tâmplă
şi taci!"

("Apăsa greu apusul meu..." - Carmene)