Când timpul...

"Când timpul dezvăluie în tine regrete, când timpul pune praf şi pânză, ca un giulgiu zugrăvit de amintiri, pe tot ce preţuiai, când timpul scoate la iveală momentul în care trebuia să fi fugit, când timpul îţi amintește greşeli, când timpul dovedeşte cum nu vei fi mai frumos ca azi vreodată, când timpul destăinuie lumii cum înveţi răposarea din tine să trăiască, când timpul fixat de rotiţele de aur se împleteşte de un cald fior nemărginit al visării, când timpul se măsoară în ceşti de cafea, în semafoare şi străzi, ori în fotografii și frânturi de tablou… atunci El e doar vânt, e briză, e anotimp, e dimineaţă, e nisip, e frunză… şi dacă toţi murim, câţi dintre noi trăiesc cu adevărat? iar dac-acum tânjim după momente din trecut, în viitor ne vom regăsi făcând acelaşi lucru cu momentele pe care le pierdem acum, gândindu-ne la trecut. De aici întrebarea: a trăi greşit sau a greşi trăind?
Dacă ai avea puterea, te-ai întoarce, dar când şi ce ai schimba? sau poate doar bolim în resemnare şi învăţăm cu timpul să cedăm. Nimănui nu îi e promis viitorul..."
(text - Carmene)