Nod în papură...

"Uitat in firele de papură cu noduri, rezonezi la bagajul greu pe care-l duci, devine el mai greu sau tu mai tolerant? Și ascuns în umbra ideilor cauţi să vezi unde duce linia pe care ai stabili-o ca punct peste care nu mai negociezi cu viaţa, nu mai jonglezi cu întâmplările ori cu oamenii din jur. Și cum lumea reală există sub zenit, dar nu exclusiv în obiectivitate, râvnim necontenit după starea de echilibru – nerealizabilă într-o viață. Existenţa noastră, deşi letargie completă, e similară cu opoziţia dintre zenit şi nadir, fiind marcată de dualitate, binele şi răul, lumina şi întunericul, mereu concepte opuse ce formează un întreg, femininul şi masculinul întrunite în absurditatea mitului androginului şi în obositoarea teorie a complementarităţii, toate opusuri ce se adăpostesc în fiecare dintre noi. Câştigi armonia cu preţul de a zdruncina fundaţia, nu te regăseşti in acţiuni şi fapte, dar te identifici cu anumite cuvinte, concepi discursuri, creezi identităţi, zgomot, eşti un om puternic, prin urmare, în tot acest delir, vrei doar să doarmă orele, zilele, timpul, să-i fii stăpân celui din urmă, să te predai uitării, odihnei neconstrânse…

Te joci, dar cât? Sunt cumva prestabilite echilibrul, ritmul, intensitatea cu care o faci sau doar atingi destinaţia, deşi nu aceasta e de importanţă primordială… rămân joaca, ludicul, zbenguiala, căutarea, visarea… nodurile-n papură… "

( text - Carmene )