La Multi Ani! :)

sms34

“un moment care-şi trăieşte viaţa mai în pripă/
nu se mai numeşte-aşa – i se spune clipă//”

("sms34" - Iv Cel Naiv)

Clipa cea lentă

"Fără-ndemn intrăm în toamna
Cântecului plin de frică.
Nici o aripă de înger
Aerul nu-l mai despică.
Mâna spre pământ se lasă,
Pipăie-ntre ierburi rana
Larg deschisă. De sub pietre
Şerpi clociţi prelingu-şi zeama
Ce-o sorbim c-o poftă veche
Până mintea ni se strică.
Fără rost intrăm în toamna
Sufletului plin de frică..."

(Emil Brumaru - "Clipa cea lentă")

Invitaţie la spectacol

"Un spectacol caraghios, domnii mei,
Aruncaţi, dar, cu ce vreţi!
Lumea se piaptănă cu o furculiţă,
Minerală, feroce, narcisistă.
Un spectacol de periferie,
Inventat într-o cameră minusculă.
Aruncaţi cu ce vreţi!
Nebunii se plimbă
Ca la ospiciu
Numai că în haine colorate,
Paralizând normalitatea.
Hai, aruncaţi cu ce vreţi!
Fără scrupule, murmuraţi
Printre dinţi, cuvinte sanguine!
Biletele s-au vândut demult,
A mai rămas un loc. E gratis.
Un gunoier, cu fes mirosind a gaz,
Se tot piteşte într-un colţ.
Îi spun: e gratis!
Nu m-aude, se tot piteşte
Rumegând zbârcite cuvinte
Sanguine."

("Invitaţie la spectacol" - Mirela Burhuc)

Mărturisire

"M-atârn de frânghia ce lunecă în mine
si-n respirări, sărutul, îl dedau murit,
un paradox mi-e aerul din vine
căci paradisul meu e dincolo-nflorit."

(Mirela Burhuc - "Mărturisire")

soarele s-a topit şi a curs pe pământ...

"Seceta a ucis orice boare de vânt.
Soarele s-a topit şi a curs pe pământ.
A rămas cerul fierbinte şi gol.
Ciuturile scot din fântână nămol.
Peste păduri tot mai des focuri, focuri
Dansează sălbatice, satanice jocuri."

(Nicolae Labiş - fragment "Moartea căprioarei")

toughts

Fel de sfârşit

"Adevărata mâna n-o întind.
Nu ating cu ea decât cuvintele.
Altfel
copacul atins, de mirare s-ar trage în sine însuşi,
cum se trage în sine însuşi cornul de melc
şi ar deveni un punct.
Nu ating scaunul.
S-ar trage în sine însuşi
şi ar deveni un punct.
Nici prietenii nu mi-i ating.
Nici soarele, nici stelele, nici luna.
Nu ating nimic.
Deşi urăsc punctul, Doamne,
locuiesc într-un punct."

("Fel de sfârşit" - Nichita Stănescu)

poem XIII

"Singurătatea s-a încrucişat cu vise şi tăcere,
atârnând între mare şi tristeţe.
Tăcută, în delir, între doi gondolieri în repaus.

Între buze şi glas ceva piere,
ceva cu aripi de pasăre, ceva de chin şi uitare,
la fel ca năvodul ce nu poate ţine apa.
Păpuşa mea, doar câteva picături mai tremură.
Chiar şi-aşa, ceva cântă în aceste cuvinte curgânde.
Ceva cântă, ceva urcă spre gura mea hămesită.
O, să te pot încununa cu toate cuvintele de fericire...
Cântă, arzi, dispari, ca o clopotniţă în mainile unui nebun.
Trista mea gingăşie, ce va urma, brusc, dincolo de tine?
Când am atins cea mai grozavă şi rece culme
inima mea s-a închis ca o floare de noapte."

("Poem XIII" - Pablo Neruda)

in the rain

blue flight

Sonet neterminat

“Mi-ai spus: ‘Aici degeaba îţi pierzi timpul.
Te du şi te sfieşte pe hârtie?’
Şi-a început tristeţea a-mi descrie,
Când cu Semptembre-ncepe anotimpul
Toamnei adânci. Ce va urma de-acuma?
O, de-aş putea pe ceilalti fericiţi
Să-i fac şi-n jurul meu, deloc grăbiţi
Să steie buni, privind cum creşte bruma;
Să li se pară că povestea-i mare
Şi că sfârşitul ei va fi frumos.
Mi-e sufletul parcă din carne scos.
Şi locu-n care-a fost încă mă doare.”

("Sonet neterminat" - Emil Brumaru)

Cu gândul la trecere

"Ne vine rândul încet
şi devine totul
o lacrimă îngenuncheată
pe obraji
de mare"

("Cu gândul la trecere" - Mirela Burhuc)

Trecut-au anii...

"Trecut-au anii ca nori lungi pe şesuri
Şi niciodată n-or să vie iară,
Căci nu mă-ncântă azi cum mă mişcară
Poveşti şi doine, ghicitori, eresuri,

Ce fruntea-mi de copil o-nseninară,
Abia-nţelese, pline de-nţelesuri -
Cu-a tale umbre azi în van mă-mpesuri,
O, ceas al tainei, asfinţit de sară.

Să smulg un sunet din trecutul vieţii,
Să fac, o, suflet, ca din nou să tremuri
Cu mâna mea în van pe liră lunec;

Pierdut e totu-n zarea tinereţii
Şi mută-i gura dulce-a altor vremuri,
Iar timpul creşte-n urma mea... mă-ntunec!"

("Trecut-au anii..." - Mihai Eminescu)

Dor

" Pentru ce-am plecat,
Unde mă îndrept?
S-au întunecat
Sensurile-n piept,
Dar o flacără
Mă cheamă acolo
Sub straturi de nea
Şi vreau să treacă
Liniştea mea."

("Dor" - Nicolae Labiş)

Oglinda din adânc

"Când mă privesc într-o fântână
mă văd cu-adevărat în zi
aşa cum sunt şi-am fost şi-oi fi.

Când mă privesc într-o fântână
ghicesc în faţa mea bătrână
cum ceruri şi pământ se-ngână.

Când mă privesc într-o fântână
ştiu că-n adâncuri foste mume
îmi ţin oglindă, ochi de lume.

Când mă privesc într-o fântână
îmi văd şi soarta, uit de nume."

("Oglinda din adânc" - Lucian Blaga)

hopeful

jurnal

"Trecerea mea prin lume a fost o aventură
Cu sute de primejdii în fiecare clipă.
Îmi atârna albastră în iarbă o aripă,
Pe când cealaltă-n soare se-nfăşura mai pură.

O pânză de păianjen mi se părea pe umăr
Atât de grea, dar mâna n-o ridicam s-o scutur.
Şi mă mâhnea o gâză şi zile fără număr
Simţeam pe suflet umbra lăsată de un flutur."

("Jurnal" - Emil Brumaru)

Viaţa mea se iluminează

"Părul tău e mai decolorat de soare,
regina mea de negru şi de sare.

Ţărmul s-a rupt de mare şi te-a urmat
ca o umbră, ca un şarpe dezarmat.

Trec fantome-ale verii în declin,
corabiile sufletului meu marin.

Şi viaţa mea se iluminează,
sub ochiul tău verde la amiază,
cenuşiu ca pământul la amurg.
Oho, alerg şi salt şi curg.

Mai lasă-mă un minut.
Mai lasă-mă o secundă.
Mai lasă-mă o frunză, un fir de nisip.
Mai lasă-mă o briză, o undă.

Mai lasă-mă un anotimp, un an, un timp."

("Viaţa mea se iluminează" - Nichita Stănescu)

Oda albă

"Viaţa, sumedenie de cioburi
Schije de amintiri
Vise, imperfecţiuni...
Acolo unde libertatea întâlneşte lanţuri
Şi se sfârşeşte-ntr-un pahar de vin
Apar aripi
Gheare
Ciocuri si ochi
Negru în negru
Lucios, imaculat, imobil.
Şi câteodată întâlneşti schije de amintiri
În penele corbilor..."

by Mick Zavulon

Căutând în alt regn

"Priviţi, sunt viu, nimic de zis
Am mâini, am ochi, am dinţi ce vor doar să sfâşie
Dar mâinile îmi sunt nimic
Şi ochii
Smaralde, piele de reptilă
Piele de cameleon furişându-se
Niciodată pregătit să infrunte realitatea
Şi ce e realitatea?
Nimic mai mult decât ochii mei
Mâinile mele şi dinţii mei ce s-au tocit
Tot scrâşnind
Şi negăsind
Carne de sfâşiat şi oase de ros.

Sunt un câine vagabond
Care nu ştie să se adăpostească de ploaie
Nici măcar sub o streaşină
Am apă în blană
Sunt o potaie abandonată pentru că niciodată nu ştiu
Să caut adapost
Nu am curaj, nu înfrunt ploaia,
Doar că nu ştiu să mă adăpostesc de ea..."

("Căutând în alt regn - Mick Zavulon)

Rondelul plecarei

"Am să mă călătoresc-
Sunt furat ca de ispite,
S-o voiesc, să n-o voiesc,
Spre ţinuturi negândite.

Vara este pe sfârşite.
Flori în suflet veştejesc.
Am să mă călătoresc.
Sunt furat ca de ispite.

Luminişuri strălucite
Viaţa mea o cuceresc.
Aripi tainice îmi cresc,
Aripi zilnic mai grăbite.
Am să mă călătoresc."

(Alexandru Macedonski - "Rondelul plecarei")

Tic-tac

"Tic-tac-tic îmi sună ceasul
Măsurându-mi viaţa-n clipe ,
Plin de viaţă îmi e glasul
Ca bătaia de aripe .
Ascultând cum bate ora
Miezului târziu de noapte ,
Glasul lui îmi pare tunet
Şi mă ia cu frig în spate ,
Dar în ora de amiază
Când lumina străluceşte ,
Sunetu-i e viaţa trează ,
Parcă-l simt cum îmi zâmbeşte .
Zi sau noapte , iarnă , vară ,
Timpul curge-n matca lui ,
Nici nu-i pasă că-l măsoară
Tic-tac-tic al ceasului ."

(Jan Lulu Stern - "Tic-tac")

sub privirea ta

"ale mele toate
se clatină
înspăimîntate
şi toate
cu sfială
mai ale mele
devin"

(Dorin Popa - "Sub privirea ta")

Ape tulburi

"Iată, corabia, un giuvaer pe tulburi ape
Stă lângă dig cu pânzele-i uscate
Umflate de briză, bătute de vânturi
Corabia beată, nestemată-n ape tulburi.

Porni-vom în călatorie, este clipa
De a ne îmbarca. Căci ancora nu zăboveşte
Roasă-n marina sare, hlamidă-i e rugina
Piedică-n calea lui Okeanos, valuri îmblânzeşte.

Urcaţi pe punte, soarele e-n asfinţit
Nu avem vreme de pierdut căci noaptea copleşeşte
Apele tulburi, reflexe-n antracit.
Hai, suntem toţi. Corabia porneşte...

În cea de-a-ntâia zi apele mării ne-au purtat spre nord
Vedeam în zare străvezii pământuri, insuliţe rătăcite
Pribege printre stihiile reci purtate de-al frigului fior
Mereu purtate către ţărmurile vechi, tărâmuri pe vecie-nzăpezite.

Stăteam la prova, singur, către depărtări privind
Se-amesteca aburul gurii cu-al ţigării fum
Priveam şi cerul plumburiu îngemânat cu orizontu-n linie lucind
Prin reveria cenuşie-aud un glas: „Pământ!” Vom acosta acum...

Stau tot la prova, deşi tărâmurile acestea-mi sunt străine
Mi-e frică să mai calc vreodată-un ţărm
Paşii aceştia şchiopătând mereu m-au dus pe drumuri lungi, haine
Aici la prova, marea mea e-un veşnic somn..."

by Mick Zavulon

Până la un punct

"Până la un punct
Somnul e regenerare,
Dacă-l depăşeşti -
E putrezire.

Dă-mi înapoi crinul,
Pe care-l țineam în mană
Şi care, în bezna cea mai adâncă,
Se deschidea,
Omorându-mi cu parfumul lui tare
Moartea, cea temătoare de esențe.
Moartea omorându-mi-o de tot,
Crinul,
Pe care-l țineam falnic în mână.

Dă-mi-l înapoi!
Visul meu se-ntinde după el
Ca o a treia mână."

("Până la un punct" - Marin Sorescu)

Învaţă-mă să ard întunecat

"Lasă-mă să m-aprind de întunericul tău,
În lumina feroce
Învaţă-mă să ard întunecat,
Modelează după forma aripilor
Flacăra mea
Şi purific-o de orice culoare.
Sau,
Şi mai bine,
Dă-mi o sămânţă de întuneric,
S-o îngrop în pământ
Şi-nvârte mai repede anotimpurile
Să crească,
S-o seamăn din nou.
În lumina feroce
Ar fi atunci păduri şi lanuri,
Crânguri, livezi, pajişti şi codri de noapte.
O beznă tandră
În care am putea muri oricând am vrea,
Un întuneric în care
N-am mai fi frumoşi, nici buni,
Ci doar singuri,
Şi nemaitrebuind să privim,
Închizând ochii, am putea vedea."

("Învaţă-mă să ard întunecat" -Ana Blandiana)

Lumina de ieri

"Caut, nu ştiu ce caut. Caut
un cer trecut, ajunul apus. Cât de-aplecată
e fruntea menită-nălţărilor altădată!

Caut, nu ştiu ce caut. Caut
aurore ce-au fost, tâşnitoare, aprinse
fântâni - azi cu ape legate şi-nvinse.

Caut, nu ştiu ce caut. Caut
o oră mare rămasă în mine fără făptură
ca pe-un ulcior mort o urmă de gură.

Caut, nu ştiu ce caut. Subt stele de ieri,
subt trecutele, caut
lumina stinsă pe care-o tot laud."

("Lumina de ieri" - Lucian Blaga)

Vitraliu

"Umbra ta, lovindu-se de ziduri,
iar se sparge-n cioburi colorate.
Oh, de-aceea m-ai zărit în stradă
adunând pierdutele-i pătrate.

Şi s-o fac la loc, în ceasul nopţii,
peste geamuri ţi le-aşez cu grijă,
verzi, albastre, galbene şi roşii,
încoifate-n creştet cu o sprijă.

Când te vei trezi, lipiţi de geamuri,
arlechini din sticle colorate
vor lăsa prin ei să-ţi cadă-n braţe
soarele, mereu la jumătate."

("Vitraliu" - Nichita Stănescu)

Pe înserate

"Mireasa cerului albastru
Îşi împânzeşte-n ape chipul,
De vraja ei tresare unda
Şi-nfiorează-se nisipul.

S-aştern bobiţele de rouă
Pe-ntinsul luncii patrafir:
Din mâna cerului, părinte,
Se cerne preacuratul mir...

În mulcom zvon se-mbrăţişează
Cu apa trestia bolnavă -
Doi licurici şi-aprind sfiala
În adăpostul de otavă."

("Pe înserate" - Octavian Goga)

insuportabil, gândul...

"Îmi trăiesc nevrozele de-a rândul,
Mă complac în fiece prăpăd,
Mă gândesc mereu la ce nu văd,
Cel mai greu de stăpânit e gândul.

Chipul tău în mintea mea purtându-l,
Cu iluzii moarte mă îmbăt,
Nu te pot aduce îndărat,
Între noi s-a aşezat pământul.

Doamne, ia-mi pe restul vieţii, gândul."

("Insuportabil, gândul" - Adrian Păunescu)

Încă un pas

"Atât de puţine lucruri mă pricep să fac
Nici piersici ca piersicii,
Nici struguri ca via,
Nici măcar nuci
Ca arborii cu umbră amară
Şi foşnet uşor,
Un singur lucru ştiu să fac
Cu o pricepere extraordinară:
Ştiu să mor.

Nu mă laud,
Ştiu să mor cum puţini oameni ştiu -
Mă învelesc întâi în tăcere,
Apoi în pustiu
Şi pornesc astfel încet, un pas,
Încă un pas, şi încă un pas,
Până nu se mai vede din mine
Decât un glas
Aşezat somptuos
În al cărţii sicriu.

Nu mă laud,
Credeţi-mă, ştiu să mor
Şi ştiu, mai ales, să înviu,
Dar asta e, bineînţeles,
Mult mai uşor."

(Ana Blandiana - "Încă un pas")

Obsesii

"Copacii au obsesia frunzelor,
iar frunzele
obsesia căderii"

(Mirela Burhuc - "Obsesii")

Vreodată

"... Şi voi lua din cer
Ceea ce nu mai găsesc
Prin stele,
De când rătăcesc.

Această gândire mai vreau
Din câte-am dorit -
Sau cerul e rece
La infinit..."

("Vreodată" - George Bacovia)

scream!!!

...

Remember

"... pentru a nu vătăma în mintea mea icoana senină a făpturii din afară, n-am voit să văd chipul mutilat al sărmanului tânăr, tot astfel nu m-am învoit să aflu nimic despre el, de teamă să nu fie ceva care să-i poată mânji amintirea sufletească. Rămână şi aceasta frumoasă, fără pată în umbra-i de taină şi de trufie, rămână în totul sir Aubrey de Vere aşa cum mi-a plăcut să-l văd eu, numai aşa — ce-mi pasă de cum era în adevăr? Am nimicit singura dovadă că l-am cunoscut în fiinţă, am ars scrisoarea în a cărei pecete zâmbea sfinxul împresurat de zicerea: 'Remember'.

Remember ? — da, fireşte că n-am să uit, dar cum anii tulbură unele din amintirile vechi, făcându-le să plutească aburite la hotarul dintre realitate şi închipuire, dacă soarta mă va hărăzi cu viaţă lungă, într-un târziu are să-mi pară poate că toată această întâmplare trăită a fost un vis numai sau vreo istorie citită ori auzită undeva, cândva de mult."

("Remember" - Mateiu Caragiale)

till the end

... and the silence

just a little thing

almost perfect

escape

printre picături

"At some point you get to try anything.

When she left, she took everything and I didn’t mind. There was nothing I wanted besides her and she wouldn’t hear about it. The house, the car, the goddamn records, Beatles, The Stones, the records we used to listen in the kitchen. I remember it perfectly, it was warm outside and she was wearing this short blue summer dress and the sun was shining on her shins, the silk was dancing on her thighs and she was beautiful. The Beatles were playing in the background while she was cooking something possibly weird but certainly delicious and I was probably having another drink, the one too many. Sun shining, poison flowing.
At least she took the records with her. After she left, I couldn’t listen to that music anymore. Too many memories. I hated it."

("Routine" by Mick Zavulon)

frozen

in the rain

detalii treizecişitrei

.

...

tot pierdut...

on the bottom