Sonet neterminat

“Mi-ai spus: ‘Aici degeaba îţi pierzi timpul.
Te du şi te sfieşte pe hârtie?’
Şi-a început tristeţea a-mi descrie,
Când cu Semptembre-ncepe anotimpul
Toamnei adânci. Ce va urma de-acuma?
O, de-aş putea pe ceilalti fericiţi
Să-i fac şi-n jurul meu, deloc grăbiţi
Să steie buni, privind cum creşte bruma;
Să li se pară că povestea-i mare
Şi că sfârşitul ei va fi frumos.
Mi-e sufletul parcă din carne scos.
Şi locu-n care-a fost încă mă doare.”

("Sonet neterminat" - Emil Brumaru)