La Mulţi Ani!!!

Umbra

Mă prăfuise timpul dormind peste hîrtii…
Se întindea noianul de unde nu mai vii;
O umbră, în odaie, pe umeri m-apăsa -
Vedeam ce nu se vede, vorbea ce nu era.

- Poţi să te culci, e ora şi noaptea-ntîrziată,
Vei scrie, altă dată, orice, şi tot nimic.
O umbră eşti acuma, şi pot să te ridic,
Lăsînd odaia goală, şi lampa afumată…

(G. Bacovia - "Umbra")

Plastică medievală

Plouase...
Şi şoseaua-n vale
Încercuia ca un inel
Donjonul vechiului castel,
Împodobit cu sfinţi de piatră,
Cu seniori şi cu vasali,
Cu cerbi goniţi de câini ce latră
Şi-ntregul fast al vieţii feudale
Cu castelanii ei medievali...

Deşi ne cunoaşteam de-atâţia ani,
Noi, totuşi, parcă nu ne cunoşteam.
Ca ne priveam (nu ştiu de ce) cu ochi duşmani...

Azi plouă iar la Bran...
Ce zici?...
Nu vrei să revedem şoseaua udă,
Donjonul cu ferestre mici
Şi cavaleru-n zale de oţel
Ce-aşteaptă dornic să ne mai audă
Bătând în poarta vechiului castel?...

(Ion Minulescu - "Plastică medievală")

o fărâmă de speranţă...

Plutonul

zbor pe gheață / gând in ceață ....

Pradă resemnată

Şarpele Pământului

Capcana Timpului

Am plecat cel din urmă din clasă. Am închis uşa încet-încet, ca şi cînd mi-ar fi fost teamă să nu-mi trezesc amintirile adormite, de acum douăzeci de ani, care parcă pluteau uşor... aidoma unor fantasme din vremuri de poveste...

Aurul roşu al amurgului poleia frunzele ce foşneau nostalgic, oglindindu-se în geamurile sclipitoare şi murmurau, parcă înfiorate de această duioasă despărţire, cel mai trist"bun rămas"!

(Grigore Băjenaru - "Cişmigiu &Comp")

Marionete

too many thoughts

În aşteptare

Revenire II

spre necunoscut...

Geometrie

din zbor...

Înger trist

Resident Evil

La forêt interdite

childhood

hypnotized

the shadow

aproape de echilibru

delicate

from the past

start reușit

mult prea mută

trezirea!

cu două fețe

speed

freamat

Revenire

printre gene

circles around

i wanna play again

Sharing

Remains

light

Printre randuri...

Aproape liniste

Nicu Alifantis - aproape liniste

straight flight

kozmic flight

Un suierat prelung saluta ivirea zorilor...
In larg,
Un strop de purpura pateaza-albastrul violet al marii,
Pe bric,
Lumina rosie se stinge in varful primului catarg,
Si-n locul ei, pe sfori, se-nalta pavilioanele...
E ziua!...

Si matelotii se desteapta pe bord,
Si ancorele grele
Apar cu ghearele-nclestate,
Ca niste fiare-nfometate...
Si bricul alb se misca-alene
Cu gratia unei sirene
Ce se rasfata-n plasa de inele
Si de bratari lichide,
Ce dispar
Pe poarta larg deschisa langa far!...

Adio, port...
Adio, cuib de veselie trecatoare.
Adio, cabareturi...
Adio, dansatoare...
Adio, ciocnet de pahare...
Adio, tot ce-a fost...
Adio!...

Plutim spre rasaritul lumii,
Plutim spre prima dimineata!...
Si bricul alb
Sfasie-n doua covorul apelor albastre,
Lasand in urma lui o dara de spuma creata,
Ce se-ntinde
Ca si o punte nesfarsita,
Pe care sufletele noastre
Se vor intoarce-acasa-n ziua
Cand uraganele ne-or vinde!...
Si-asa, pluti-vom toata ziua...
Si-asa, pluti-vom noaptea toata...
Si-asa, pluti-vom vreme multa —
Caci “prea multa“ nu e niciodata,
Cand ne-ndreptam spre “Insula enigma“,
In care nu stim nimeni inca, ce va fi —
Dar stim cu totii ca-ntr-o buna zi,
Noi, cei nascuti din tata-n fiu navigatori,
Vom acosta la randul nostru-nvingatori...

Si-atunci —
Stapanii Marii Negre noi vom fi!...
("Spre Insula Enigma" - Ion Minulescu)