kozmic flight

Un suierat prelung saluta ivirea zorilor...
In larg,
Un strop de purpura pateaza-albastrul violet al marii,
Pe bric,
Lumina rosie se stinge in varful primului catarg,
Si-n locul ei, pe sfori, se-nalta pavilioanele...
E ziua!...

Si matelotii se desteapta pe bord,
Si ancorele grele
Apar cu ghearele-nclestate,
Ca niste fiare-nfometate...
Si bricul alb se misca-alene
Cu gratia unei sirene
Ce se rasfata-n plasa de inele
Si de bratari lichide,
Ce dispar
Pe poarta larg deschisa langa far!...

Adio, port...
Adio, cuib de veselie trecatoare.
Adio, cabareturi...
Adio, dansatoare...
Adio, ciocnet de pahare...
Adio, tot ce-a fost...
Adio!...

Plutim spre rasaritul lumii,
Plutim spre prima dimineata!...
Si bricul alb
Sfasie-n doua covorul apelor albastre,
Lasand in urma lui o dara de spuma creata,
Ce se-ntinde
Ca si o punte nesfarsita,
Pe care sufletele noastre
Se vor intoarce-acasa-n ziua
Cand uraganele ne-or vinde!...
Si-asa, pluti-vom toata ziua...
Si-asa, pluti-vom noaptea toata...
Si-asa, pluti-vom vreme multa —
Caci “prea multa“ nu e niciodata,
Cand ne-ndreptam spre “Insula enigma“,
In care nu stim nimeni inca, ce va fi —
Dar stim cu totii ca-ntr-o buna zi,
Noi, cei nascuti din tata-n fiu navigatori,
Vom acosta la randul nostru-nvingatori...

Si-atunci —
Stapanii Marii Negre noi vom fi!...
("Spre Insula Enigma" - Ion Minulescu)