Acuarelă

"În oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână
Orăşenii, pe trotuare,
Merg ţinându-se de mână,
Şi-n oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână,
De sub vechile umbrele, ce suspină
Şi se-ndoaie,
Umede de-atâta ploaie,
Orăşenii pe trotuare
Par păpuşi automate, date jos din galantare.

În oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână
Nu răsună pe trotuare
Decât paşii celor care merg ţinându-se de mână,
Numărând
În gând
Cadenţa picăturilor de ploaie,
Ce coboară din umbrele,
Din burlane
Şi din cer
Cu puterea unui ser
Dătător de viaţă lentă,
Monotonă,
Inutilă
Şi absentă...

În oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână
Un bătrân şi o bătrână -
Două jucării stricate -
Merg ţinându-se de mână..."
("Acuarelă" - Ion Minulescu)

Iluzii

Cu două feţe II

Dincolo de noi

"Pe scara sufletului meu
M-am întâlnit cu bunul Dumnezeu -
Eu coboram mâhnit din conştiinţa mea,
Iar El urca surâzător spre ea!…

Şi ne-am oprit la jumătatea scării
Încrucişându-ne în clipa-ntâmpinării
Săgeţile perechilor de ochi ca de-obicei -
Ah! ochii Lui cum seamănă cu ochii mei!

Pe scara sufletului meu
M-am întâlnit din nou cu Dumnezeu -
El cobora solemn din conştiinţa mea,
Iar Eu urcam surâzător spre ea!…"

(Ion Minulescu - "Drum crucial")

Mistuită

Dormi dulce somn netulburat

"Dormi dulce somn netulburat
În flori şi în dantele,
Dormi că ţi-au pălit mâinile
În grelele inele.

Dormi rece somn ne'nfiorat
De gânduri, nici de vise,
Dormi că ţi-au rănit pleoapele
Făcliile aprinse.

Dormi veşnic somn îmbălsămat
În beznă şi-n uitare,
Dormi că ţi-a muşcat buzele
A Morţii sărutare."

( "Dormi" - Mateiu Ion Caragiale)

Edict

"Pot să fiu uitat, pentru că
nu ţin la braţe, pot să-mi lipsească.
Pot fi părăsit, pentru că
nu-mi iubesc picioarele, pot merge
şi cu aerul.
Pot fi lăsat singur, pentru că
sângele meu se varsă în mare
oricum.
E loc. Toate coastele s-au ridicat
ca nişte bariere.
E lumină destulă. Privirile mele
nu văd decât o singură mască.
Dar ea nu exista încă,
aşa ca e loc, e loc, este."

( "Edict" - Nichita Stănescu)

Despletită

Legături înlăcrimate

Adevărata dragoste preferă şoapta

“Există un risc al vorbelor frumoase. Să ne obişnuim cu ele şi să le repetăm din rutină. În loc să iubim, ne declarăm iubirea. Iar acest risc este şi mai grav când totul decade în retorica de circumstanţă. Nu cred în cei care îşi vociferează dragostea pe toate răspântiile. Poate mă înşel, dar am fost totdeauna convins că adevărata dragoste te strânge de gât, nu te împinge la triade. Ea preferă şoapta şi uneori chiar tăcerea, iar dacă e nevoită să iasă în scena, sub reflectoare, se simte stingherită. Nu pentru că nu i-ar plăcea sărbătoarea, ci pentru că se teme să nu pară teatrală.

Fireşte, ştiu că o dragoste trebuie totuşi mărturisită din cănd în când. Nu neapărat pentru alţii, ci pentru bucuria de a o mărturisi.”

(Polemici cordiale - Octavian Paler)