"Cine nu a văzut o femeie aplecându-se ca o mângâiere peste oamenii nimănui? Cine nu a văzut-o mângâind un cap de copil sau săturând un sărac? Femeia este mult mai înțelegătoare decât bărbatul față de tot ceea ce înseamnă viață: ea iubește florile, iubește păsările și animalele, iubește oamenii.
Femeia are simțul mult mai fin al situațiilor morale, trăiește mult mai adânc decât bărbatul încercările interioare ale ființei apropiate; ea se transpune în întregime în locul altuia, mergând până la depersonalizare. Cugetul ei și făptura ei surprind mai repede și simt mai adânc durerile și bucuriile celor apropiați.
Pentru a fi înțeleasă, femeia trebuie văzută în expresiunile caracteristice ale naturii sale. Femeia sportivă, intelectuală sau avocată sunt tot atâtea chipuri întoarse ale firii. Armonia cusmică le refuză.
Supusă unui destin al pasiunii, ea este legată de tot ceea ce îi imbogățește zilele; de la cele mai însemnate până la cele mai gratuite lucruri, toate o interesează, o cheamă, o farmecă. Dorința puternică și continuu împrospătată de a-și îmbogăți viața și totodată nevoia de dăruire dezinteresată fac din femeie o ființă în pemanentă vibrație și îndemn.
Femeia însuflețește totul, învăluie lucrurile cu cântec și caută fără încetare firele ascunse ale țesăturii vieții. Secretul său aci stă: în legătură permanentă cu izvoarele vieții. Ființă încă netulburată de erorile intelectualismului, ea are mai adânc simțul just al fiecărei situații sau lucru, are mai sigură intuiția lucrurilor neschimbătoare. Cum altfel s-ar explica plinătatea și focul rugăciunilor sale? Cum s-ar explica plânsul luminat de razele bucuriei ce-i străbat adesea chipul?
Orice ar face, femeia nu se joacă; ea se mișcă direct și viu, suferă și se bucură plin.
Femeia cunoaște adevăratele flori nemuritoare ale vieții. Buzele ei deosebesc aromele de uscăciune. De aceea pasul îi este sigur atunci când e vorba să pornească pe drumul rodniciilor sale.
Femeia, femeia adevărată, nu trebuie căutată în laborator și nici în salon, ci în cămin și în pajiști. Iubită, soție, mamă sau soră, femeia apare în viața noastră ca un îndemn la dragoste și milă. Dincolo de rătăcirile cetății moderne, o găsim frumoasă și mângâietoare, sensibilă tuturor semnelor curate și înălțătoare."
("Îndemn la simplitate - Femeia" - Ernest Bernea)
