Necuvintele

"El a întins spre mine o frunză ca o mână cu degete.
Eu am întins spre el o mână ca o frunză cu dinţi.
El a întins spre mine o ramură ca un braţ.
Eu am întins spre el braţul ca o ramură.
El şi-a înclinat spre mine trunchiul
ca un măr.
Eu am inclinat spre el umărul
ca un trunchi noduros.
Auzeam cum se-nţeteşte seva lui bătând
ca sângele.
Auzea cum se încetineşte sângele meu suind ca seva.
Eu am trecut prin el.
El a trecut prin mine.
Eu am rămas un pom singur.
El
un om singur."

("Necuvintele" - Nichita Stănescu)

Am zărit lumina

"Am zărit lumină pe pământ,
Şi m-am născut şi eu
Să văd ce mai faceţi.
Sănătoşi ? Voinici ?
Cum o mai duceţi cu fericirea ?

Mulţumesc, nu-mi răspundeţi.
Nu am timp de răspunsuri,
Abia dacă am timp să pun întrebări.

Dar îmi place aici.
E cald, e frumos,
Şi atâta lumină încât
Creşte iarba.

Iar fata aceea, iată,
Se uită la mine cu sufletul...
Nu, dragă, nu te deranja să mă iubeşti.

O cafea neagră voi servi, totuşi.
Din mâna ta.
Îmi place că tu ştii s-o faci
Amară."

("Am zărit lumina" - Marin Sorescu)

Delimitări

"Noi, plantele,
Nu suntem ferite
Nici de boală,
Nici de nebunie
(N-aţi văzut niciodată
O plantă
Înnebunită,
Încercând să intre
Cu mugurii în pământ?),
Nici de foame,
Nici de frică
(N-aţi văzut niciodată
O tulpină galbenă
Încolăcindu-se printre gratii?).
Singurul lucru
De care suntem ferite
(Sau poate private)
E fuga."

("Delimitări" - Ana Blandiana)

Superficial... visând haotic

Gânduri abia răsărite

Pe urma lupilor

"Ascunşi în veşmântul iernii, sub frunze ruginii şi covoare de omăt, pierduţi în valuri îngheţate, ochii înfometaţi privesc în zare... "

(by Shermin)

Punct şi de la capăt

"Te smulgi cu zugrăviţii, scris în zid
La gama turlelor acelor locuri,
Întreci oraşul pietrei, limpezit
De roua harului arzând pe blocuri,

O ceasuri verticale, frunţi târzii!
Cer simplu, timpul. Dimensiunea, două;
Iar sufletul impur, în calorii,
Şi ochiul, unghi şi lumea-aceasta - nouă.

- Înaltă-n vânt te frângi, să mă aştern
O, iarba mea din toate mai frumoasă.
Noroasă pata-aceasta de infern!
Dar ceasul - sus; trec valea răcoroasă."

("Mod" - Ion Barbu)

Cafeaua şi taifasul de dimineaţă

... către Corinteni

"De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător."

(Epistola întâia către Corinteni)

Taina fără grai

"Din când în când se strecurau gânduri venetice. Plutea o chemare neînţeleasă acolo unde s-au întâlnit orizontul vanitos si taina fără grai. Îmi liniştesc zbuciumul, dă-mi ascultare: când alegi binele, fie din bucuria altuia, fie din plânsul tău, se bate timpul de odihnă!"

(text - Carmene)