"El a întins spre mine o frunză ca o mână cu degete.Eu am întins spre el o mână ca o frunză cu dinţi.
El a întins spre mine o ramură ca un braţ.
Eu am întins spre el braţul ca o ramură.
El şi-a înclinat spre mine trunchiul
ca un măr.
Eu am inclinat spre el umărul
ca un trunchi noduros.
Auzeam cum se-nţeteşte seva lui bătând
ca sângele.
Auzea cum se încetineşte sângele meu suind ca seva.
Eu am trecut prin el.
El a trecut prin mine.
Eu am rămas un pom singur.
El
un om singur."
("Necuvintele" - Nichita Stănescu)
constat cu placere ca si tie iti "tremura" mana cand faci fotografii ;)) esti de-a mea, imi place, sa mai vad asa ceva :D
RăspundețiȘtergerea început să-mi cam tremure, ce-i drept… şi-mi place asta! :)))
RăspundețiȘtergereFrumos !
RăspundețiȘtergereNecuvintele devin cuvinte în imaginea asta. Foarte frumoasă.
RăspundețiȘtergeremulţumesc frumos :)
RăspundețiȘtergereimi place atat de mult aceasta poza...pare o pictura de Monet, in aquarelle!! te transpune dintr-o forma de arta in alta si in alta...
RăspundețiȘtergeredin fotografie in pictura..din pictura in scris..
este tremurata de parca sta sa fuga..din privirile tale si sa treaca intr-un alt Univers!
foarte frumos Monica!
shermin
eee, ce surpriză plăcută!!! mă bucur că eşti aici şi că-ţi place cadrul... venind de la ochiul tău e mare lucru pentru mine! mulţumesc frumos, Shermin şi te mai aştept :)
RăspundețiȘtergere