17.04.2010
11.04.2010
04.04.2010
Paste Fericit!
Trecand peste mizeria ce ne inconjoara, ignoranta sufletelor ratacite se intrezareste totusi o farama de Lumina in care ne punem toate sperantele ca Ea va reusi sa ne innobileze sufletele pangarite si umbrite de mult prea multa rautate, snobism, cinism, nesimtire, indiferenta…
Insa pentru asta ii incredintam Sfantului Duh aceasta misiune, e mult mai simplu pentru noi a-L lasa sa-SI faca treaba si noi doar sa asteptam ceea ce consideram ca ni se cuvine, sa asteptam sa vina Lumina la noi, sa ramana in noi, fara un aport foarte solicitant din partea noastra, insa profitand din plin de letargia ce ne umple sufletul, ca doar deh … oameni suntem, supusi greselilor, comozi, resemnati, nepasatori, mandri, nesimtiti, rautaciosi… dar culmea, 'credinciosi'!
Pacat ca nu lasam aceasta Lumina sa ne invadeze sufletul permanent, pacat ca nu-I intretinem mereu vapaia in toata forta Ei, ingredientul de baza fiind nici mai mult nici mai putin decat bunatatea… banal, posibil chiar patetic, insa enervant de adevarat…
Trecand peste toate acestea, sa lasam totusi Lumina din noi sa ne calauzeasca pasii permanent, iar de Paste sa mai punem doar niste ulei pentru intretinerea Ei pana la urmatorul An si tot asa… fara sa avem convingerea ca Lumina luata de la Ierusalim este mai Sfanta decat cea dintr-o biserica din Ciucurova sau fata de cea luata din oricare alt lacas uitat de lume…
Adevarata Lumina e chiar in noi, e sufletul nostru!
Paste fericit alaturi de cei dragi voua!
01.04.2010
Vernisaj la Carturesti
Centrul de Pregătire Profesională în Cultură în parteneriat cu Librăria Cărtureşti vă invită să redescoperiţi fotografia prin vernisajul expoziţiei cu titlul Fragmente de realitate vizuală, joi, 8 aprilie 2009, ora 18.30, în cafeneaua din subsolul librăriei, str. Arthur Verona, nr. 13.
Cele 31 de lucrări expuse aparţin absolvenţilor cursului de fotografie, organizat pe parcursul anului 2009, de către Centrul de Pregătire Profesională în Cultură. Tematica lucrărilor se înscrie în structura modulelor studiate: portret, fotografie de natură, studiu de fotocompoziţie, fotoreportaj, clişee macro, fotografie de arhitectură.
Expoziţia va fi deschisă zilnic în perioada 8-15 aprilie 2010.
12.03.2010
Pariu pe-o poarta, miza pe-o cale
Atunci cand se inchide usa definitiv... probabil ca vom fi mult mai linistiti, impacati, resemnati, fara de “intristare si suspin” , insa cu o minunata “viata fara de sfarsit " inainte... n-am fost niciodata o credincioasa desavarsita si nu cred ca voi deveni de acum incolo, cine stie... mai am timp sa ma “maturizez”, sau poate ca nu... timp...
E totul atat de relativ, timpul cu atat mai mult...
... tragica experienta de a pierde pe cineva drag sufletului meu, m-a facut sa fiu asa: necredincioasa, neputincioasa, neindreptatita, revoltata si extraordinar de trista in fata a ceea ce inseamna soarta/destin, in fata a ceea ce credem initial ca suntem indreptatiti sa avem, sa ne bucuram, sa impartasim... m-a facut sa fiu neincrezatoare in lumina de dincolo si in bunatatea desavarsita si neconditionata, pentru care nu esti niciodata pregatit: indiferent de cat de batrani iti sunt parintii, indeferent de cat de resemnat esti in fata unei boli ce nu-ti mai da nici o sansa si cu atat mai putin sa inteleg despartirea de cei dragi inainte de vreme...
... “jongleaza” parca cineva cu intamplarile, cu ceasurile rele ce converg catre aceste rupturi iremediabile, ce reusesc a-ti marca existenta pentru totdeauna. Nu mi se pare cinstit insa a duce acest pariu cu cei care inca nu si-au jucat toate cartile, miza e mult prea mare pentru cei care abia isi incep viata in evolutia lor ca si indivizi: cu planuri pentru copiii lor, cu planuri pentru parintii lor (in speranta de a-i rasplati pentru efortul acestora in a-i educa si forma cum au putut si ei mai bine, suplinind aportul financiar cu inegalabila dragoste, cu nemarginirea ei), cu planuri pentru reusitele lor binemeritate in cariera pentru care si-au pus viata personala gaj, cu planuri de vacanta, cu planuri de viitor...
... sunt constienta ca nu suntem nemuritori, e in firea lucrurilor ca totul sa decurga asa, au plecat altii si acum suntem noi, plecam noi si vin altii,...dar nu, nu inainte de vreme...asta mi se pare o incercare necinstita, incontestabila si strigatoare la cer...
... se naruie intr-o clipa TOTUL ... ramanand din noi, din ei doar fotografiile galbejite incarcate de momente unice, traite parca intr-un vis din copilarie, sau vizualizate intr-un film ce te-a impresionat foarte mult si ulterior incerci din raspunteri a-l corela cu propriile-ti experiente....
.... ramanand doar scrisorile invechite ce pastreaza pe langa valoarea sentimentala si greutatea cuvintelor ce-ti rasuna in urechi prin vocea inconfundabila a celui ce nu demult iti desfata si-ti incanta fiinta si privirea, lasandu-te cotropit de sentimentul de siguranta si iubire ce nu demult te invaluia si-ti oferea deplina liniste si desfatare...
... ramanand doar zgarcitele amintiri pe care te tot straduiesti din raspunteri sa ti le reorganizezi in sertarasele memoriei tale (incarcate cu mult prea banalele activitati cotidiene si deja mult prea neincapatoare), in cat mai multe detalii posibile, detalii reale, neimprumutate din trairile nimanui, din scenariul nici unui film, ci traite pe propria-ti piele, pe propria-ti rasuflare...
...amintiri ce ti-ar putea hrani sufletul cel putin pana a II- a zi, cand speri sa te trezesti din acest vis, vis care nu se mai termina si are totul pus la punct pana in cele mai mici amanunte, fara a-i pasa ca tu nu traiesti decat un nenorocit de cosmar cat se poate de real si tragic.
Si in lupta asta cu tine, ajungi in puctul in care constientizezi aceasta realitate, aceasta fiind si cea mai buna veste... Unii nu reusesc sa o treaca, sa o pacaleasca, ramanand ancorati intr-o realitate confuza, permanent schimbatoare, insa pentru totdeauna fericiti...sunt incantati ca nu mai sunt nevoiti sa suporte despartirea de cei dragi, raman conectati cu ei pentru totdeauna, au usile deschise pentru eternitate, pot calatori oriunde doresc sufletele lor, cu cine doresc si oricat timp ar avea nevoie pentru asta, pentru o deplasare reusita. Si chiar nu sunt de compatimit sau de judecat pentru asta…e dreptul lor, e drepul lor de a fi cu cei dragi lor, indiferent de mijloacele si felul lor de exprimare, exteriorizare…
E totul atat de relativ, timpul cu atat mai mult...
... tragica experienta de a pierde pe cineva drag sufletului meu, m-a facut sa fiu asa: necredincioasa, neputincioasa, neindreptatita, revoltata si extraordinar de trista in fata a ceea ce inseamna soarta/destin, in fata a ceea ce credem initial ca suntem indreptatiti sa avem, sa ne bucuram, sa impartasim... m-a facut sa fiu neincrezatoare in lumina de dincolo si in bunatatea desavarsita si neconditionata, pentru care nu esti niciodata pregatit: indiferent de cat de batrani iti sunt parintii, indeferent de cat de resemnat esti in fata unei boli ce nu-ti mai da nici o sansa si cu atat mai putin sa inteleg despartirea de cei dragi inainte de vreme...
... “jongleaza” parca cineva cu intamplarile, cu ceasurile rele ce converg catre aceste rupturi iremediabile, ce reusesc a-ti marca existenta pentru totdeauna. Nu mi se pare cinstit insa a duce acest pariu cu cei care inca nu si-au jucat toate cartile, miza e mult prea mare pentru cei care abia isi incep viata in evolutia lor ca si indivizi: cu planuri pentru copiii lor, cu planuri pentru parintii lor (in speranta de a-i rasplati pentru efortul acestora in a-i educa si forma cum au putut si ei mai bine, suplinind aportul financiar cu inegalabila dragoste, cu nemarginirea ei), cu planuri pentru reusitele lor binemeritate in cariera pentru care si-au pus viata personala gaj, cu planuri de vacanta, cu planuri de viitor...
... sunt constienta ca nu suntem nemuritori, e in firea lucrurilor ca totul sa decurga asa, au plecat altii si acum suntem noi, plecam noi si vin altii,...dar nu, nu inainte de vreme...asta mi se pare o incercare necinstita, incontestabila si strigatoare la cer...
... se naruie intr-o clipa TOTUL ... ramanand din noi, din ei doar fotografiile galbejite incarcate de momente unice, traite parca intr-un vis din copilarie, sau vizualizate intr-un film ce te-a impresionat foarte mult si ulterior incerci din raspunteri a-l corela cu propriile-ti experiente....
.... ramanand doar scrisorile invechite ce pastreaza pe langa valoarea sentimentala si greutatea cuvintelor ce-ti rasuna in urechi prin vocea inconfundabila a celui ce nu demult iti desfata si-ti incanta fiinta si privirea, lasandu-te cotropit de sentimentul de siguranta si iubire ce nu demult te invaluia si-ti oferea deplina liniste si desfatare...
... ramanand doar zgarcitele amintiri pe care te tot straduiesti din raspunteri sa ti le reorganizezi in sertarasele memoriei tale (incarcate cu mult prea banalele activitati cotidiene si deja mult prea neincapatoare), in cat mai multe detalii posibile, detalii reale, neimprumutate din trairile nimanui, din scenariul nici unui film, ci traite pe propria-ti piele, pe propria-ti rasuflare...
...amintiri ce ti-ar putea hrani sufletul cel putin pana a II- a zi, cand speri sa te trezesti din acest vis, vis care nu se mai termina si are totul pus la punct pana in cele mai mici amanunte, fara a-i pasa ca tu nu traiesti decat un nenorocit de cosmar cat se poate de real si tragic.
Si in lupta asta cu tine, ajungi in puctul in care constientizezi aceasta realitate, aceasta fiind si cea mai buna veste... Unii nu reusesc sa o treaca, sa o pacaleasca, ramanand ancorati intr-o realitate confuza, permanent schimbatoare, insa pentru totdeauna fericiti...sunt incantati ca nu mai sunt nevoiti sa suporte despartirea de cei dragi, raman conectati cu ei pentru totdeauna, au usile deschise pentru eternitate, pot calatori oriunde doresc sufletele lor, cu cine doresc si oricat timp ar avea nevoie pentru asta, pentru o deplasare reusita. Si chiar nu sunt de compatimit sau de judecat pentru asta…e dreptul lor, e drepul lor de a fi cu cei dragi lor, indiferent de mijloacele si felul lor de exprimare, exteriorizare…
Pur si simplu sunt suflete, conexiuni pe care nici macar moartea nu le poate desparti, anihila… nici macar moartea nu poate inchide usa, oricat de ruginite si de neclintit ar parea a fi balamalele, oricat de betonate ar avea temeliile, oricat de statornic si ferm ar fi lemnul ei…
Altii isi dau seama insa ca o usa o data inchisa in urma unui suflet ce ne paraseste, ramane astfel pentru totdeauna, indiferent cat de mult ne-ar tresalta sufletul de bucurie ca lucrurile sa fie altfel, indiferent cat de mult ne-am dori ca acest gen de “evenimente” sa se intample altora si nu noua (de ce tocmai noua?), fara a realiza egoismul debordant de care dam dovada, fara a ne pasa foarte mult de suferintele si necazurile altora atata timp cat noi suntem ok…Acestei categorii, pe care am numit-o eu altii, nu le-ar ramane decat sa-si hraneasca sufletul cu amintiri, sa traiasca cu speranta ca incercarile acestea ar putea reusi a-i intari pentru urmatoarele batalii/tragedii, ar putea sa-i apropie mai mult de cei dragi pe care din fericire inca ii mai mare are alaturi, ar putea sa-i “ajute” in a-si exprima sentimentele fata de ei, cat se mai pot bucura inca de acest privilegiu si nu dupa… dupa... habar nu avem ce mai conteaza si ce anume nu, dincolo de… in mod sigur nu mai conteaza nimic!
Sper doar ca acolo, undeva, sa existe cineva, ceva mai presus de noi care are un plan bine pus la punct pentru fiecare, pentru tot ceea ce se intampla…unii il numesc Dumnezeu, altii Iehova, Alah…Oricare are ar fi numele Lui, nerelevant desigur, sper din rasputeri sa aiba “argumente” intemeiate pentru toate aceste strategii, pentru tot ce se intampla cu noi si cu cei dragi noua…
E usor a sfatui desigur, a incuraja, a imbarbata, dar e greu si sfasietor de dureros a fi incercat de astfel de momente…Norocosi sunt cei straini de ele : unii, adica…cei care se dau batuti si care simt ca orice modalitate de a lupta cu suferinta de neconceput ce-i invaluie se transforma intr-o bucurie de nedescris, bucurie deplina ce le ofera portia de visare de care au mare nevoie pentru a avea totusi un motiv intemeiat in a merge mai departe, un motiv intemeiat pentru care sa traiasca cu cei dragi alaturi.
E revoltator de trist ca singura arma alternativa ti-e plansul, jelirea, dar e foarte important ca sprijinul, umarul pe care sa o faci, sa fie acolo prezent, sa nu fii, sa nu te simti singur in aceasta durere nemarginita… e o lupta grea pe care o duci cu tine, pentru a ramane asa cum sunt si altii, insa concentrandu-te permanent a te mentine in perimetrul crudei realitati, a nu te pierde precum se pierd unii...
Dumnezeu sa-i ierte pe toti cei plecati si odihneasca-se-n pace sufletele lor!
01.03.2010
22.02.2010
Ori testoasa, ori raioasa
E testoasa sau raioasa?
Incredibil cat de mult o poate avantaja o carapace… aparent cel putin, este protejata!… insa degeaba are carapace si pretinde a fi de “soi”, daca in interiorul acesteia nu-i decat o amarata de broasca putreda, fada, superficiala, obosita…
E mai bine raioasa sau e mai bine testoasa?
- Se simte oare iarna mai blanda cu carapace pe spinare sau o treci mai usor, cu fruntea sus, raioasa, eliberata de orice remuscare?
- E gresit oare sa-si doreasca a fi protejata, iar pentru asta sa plateasca tribut propriei constiinte sau e mai bine sa fie raioasa cu toate speciile cu care interactioneaza pentru a avea o viata demna, linistita, deplina?
- Poti oare judeca o nenorocita de raioasa ca viseaza la o carapace primitoare, calda si modesta?
- Ce mesaj ar ajuta o testoasa, prinsa fiind in gandurile-i negre: sa ramana linistita-n carapacea ei de aur sau sa dea cu ea de garduri?
- Conteaza oare atat de mult daca e testoasa sau raioasa? Daca da , cat de mult si pentru cine?
- E cinstit oare pentru o raioasa sa fie ocolita de celelalte specii numai datorita factorului contaminare?
- Oare e o boala chiar atat de grea raia asta?
O solutie ar fi sa ne umplem de raie sau sa ne manjim cu noroi spinarea, iesind insa cu membrele curate din tavaleala asta?
Imbatranesc si inca nu reusesc sa deosebesc cele doua specii, decat mizand pe intuitie, aparent un vector bun, insa insuficient!
Imi doresc foarte mult sa ajung sa ma bucur in aceasta viata in a descoperi ca exista intr-adevar o broasca testoasa care sa fie si raioasa acolo in carapacea ei, si o data ascunsa in ea, sa-i scuteasca pe cei din exterior de o posibila contaminare, sa tina raia pe care nu si-o doreste nimeni, numai pentru ea; sa o hraneasca, sa o ascunda, sa o protejeze cum stie ea mai bine. Si convietuind cu ea, scutindu-i pe cei din juru-i de pateticile-i trairi, sa se simta totusi invaluita de o liniste deplina, sa se simta implinita.
Protejati carapacea broastelor testoase!?!
Sau… mai bine nu!!!
21.02.2010
Ravas ratacit ... pentru retinele sensibile recomand un "skip" discret... :)
Am primit o scrisorica
de la Amalia cea mica,
o scrisoare si-o urare,
cam tarzie in postare,
(aici vina mi-o asum
si rusinea o consum)...
Amalush primind in dar,
urarea de tip exemplar,
de la acelasi Mos strengar,
damblaua nu-i fu-n zadar:
pana ce nu mi-a “cantat”,
simpaticul nu s-a lasat,
foarte mult m-a bucurat,
prin vers, ganduri m-a flatat.
Multumiri pentru urare,
va iubesc cu mic, cu mare,
va respect si ma inclin
si-o dreg cu-n pahar cu vin,
cu un rosu Saugvinon
Cabernet, sa fim in ton,
si ciocnesc cu voi in gand,
si-mpreuna si pe rand,
intr-un Lan bogat si verde,
cele rele se vor pierde,
cele bune vor veni,
Lanul ne va ferici,
si-n Eter vom spicui
cand vibratii noi vom fi!
Photo by: Florin Constantinescu
Workshop de fotografie Horezu - sesiunea Septembrie 2009
Mos Craciun, chiar de-i batran
Inca tot nu a uitat
Si mai are de urat:
Mult noroc si veselie
Pentru anul ce-o sa vie
Poetesei dragi din Lan
Chiar pentru Monique Sultan.
An cu vise realizate,
Lan cu locuri neumblate
Si workshop-uri minunate.
Si mai are o urare
Sa se-ntample o schimbare
De succes in cariera
Asa cum Monique mai spera.
Sanatate, reusite
Si dorinte implinite!
Iar prietenii din Lan
Ii ureaza La multi ani!
Multumindu-i toti in cor
Pentru versurile lor.
Asteapta nerabdatori
Alte randuri cu urari
In poeme pentru ei
Caci Monique are condei!
Cu mult drag,
Mos Craciun al Lanului :)
de la Amalia cea mica,
o scrisoare si-o urare,
cam tarzie in postare,
(aici vina mi-o asum
si rusinea o consum)...
Amalush primind in dar,
urarea de tip exemplar,
de la acelasi Mos strengar,
damblaua nu-i fu-n zadar:
pana ce nu mi-a “cantat”,
simpaticul nu s-a lasat,
foarte mult m-a bucurat,
prin vers, ganduri m-a flatat.
Multumiri pentru urare,
va iubesc cu mic, cu mare,
va respect si ma inclin
si-o dreg cu-n pahar cu vin,
cu un rosu Saugvinon
Cabernet, sa fim in ton,
si ciocnesc cu voi in gand,
si-mpreuna si pe rand,
intr-un Lan bogat si verde,
cele rele se vor pierde,
cele bune vor veni,
Lanul ne va ferici,
si-n Eter vom spicui
cand vibratii noi vom fi!
Photo by: Florin ConstantinescuWorkshop de fotografie Horezu - sesiunea Septembrie 2009
Mos Craciun, chiar de-i batran
Inca tot nu a uitat
Si mai are de urat:
Mult noroc si veselie
Pentru anul ce-o sa vie
Poetesei dragi din Lan
Chiar pentru Monique Sultan.
An cu vise realizate,
Lan cu locuri neumblate
Si workshop-uri minunate.
Si mai are o urare
Sa se-ntample o schimbare
De succes in cariera
Asa cum Monique mai spera.
Sanatate, reusite
Si dorinte implinite!
Iar prietenii din Lan
Ii ureaza La multi ani!
Multumindu-i toti in cor
Pentru versurile lor.
Asteapta nerabdatori
Alte randuri cu urari
In poeme pentru ei
Caci Monique are condei!
Cu mult drag,
Mos Craciun al Lanului :)
16.02.2010
Poveste in 35 de mm
Organizator - Asociatia Culturala Lanul de Secara
primul eveniment ” lanul de secara ” ce se va desfasura sub aceasta personalitate juridica
Evenimentul
Workshop de fotografie la Sulina - Poveste in 35 de mm
Locatia : Sulina, jud. Tulcea, Romania
Perioada de desfasurare : de vineri pana duminica ,
12-14 martie 2010
Tematica : fotoreportaj
Numarul de locuri: 20
Intrebari, relatii suplimentare..etc : organizator@lanuldesecara.ro;
tel. 0744424802
10.02.2010
O noua sesiune a cursului de fotograf la CPPC
Pentru toţi cei pasionaţi de fotografie, Centrul de Pregătire Profesională în Cultură organizează o nouă sesiune a programului de specializare pentru ocupaţia de FOTOGRAF, în perioada 15 februarie-23 aprilie 2010, la sediul din Bucureşti.
Pe parcursul celor 120 de ore, repartizate seara, de la 1800-2100, şi în zilele de week-end, participanţii vor deprinde tehnici fotografice specifice, vor analiza propriile imagini, realizate pe temele indicate, beneficiind de îndrumarea unor specialişti cu o bogată experienţă în domeniu.
Atelierele de lucru, dominante în programa cursului, vor competa elemente teoretice prezentate.
Conţinutul tematic al programului:
- noţiuni introductive (istoria fotografiei, prevederi legislative în domeniul dreptului de autor)
- echipamentul fotografic şi şedinţa foto
- elemente de fotocompoziţie
- tehnica portretului
- fotografia de natură
- fotoreportaj
- realizarea fotografiilor de arhitectură
- fotografia macro
- fotografia de noapte
- tehnici în fotografia alb-negru
- prelucrare digitală;
- alcătuirea unui portofoliul
- prelucrare fotografică
Cursul se finalizează cu evaluare teoretică şi practică, iar absolvenţii primesc un certificat de competenţe recunoscut de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi de către Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării.
Condiţii de acces:
- cunoştinţe de bază în utilizarea computerului
- aparat foto digital cu funcţie manuală
Tarif: 1200 lei (taxă care poate fi achitata în 3 rate)
Contact:
Amalia Alexandru, expert consultant—organizator de curs
tel: 021/3100815, tel/fax: 021/3100816
Mobil: 0788 90 55 53
amalia.alexandru@cppc.ro
Abonați-vă la:
Postări (Atom)