Timp

"Se poate stinge pocnind ca un bec

şi-această secundă ştiută.

Poate rămâne ca la înec

deasupră-ne, apă stătută.

Întreceri subţiri, de umbre fugare

seara sub lună, ca sub un tavan

rotund şi-azvârlit la-ntâmplare,

din toţi ochii deschişi, - simultan.

Horn invers, cu fumul in râpă,

cu ceru-n prăpăstii atras.

Poate de-aceea, mărit ca de lupă

se-arată ce ne-a mai rămas.

Uite-l:  nu seamănă  cu niciun cuvânt.

Nici nu poate fi spus, nici văzut.

Stă între cer şi pământ

Şi n-are sfârşit şi nici început."

("Timp" - Nichita Stănescu)