jurnal

"Trecerea mea prin lume a fost o aventură
Cu sute de primejdii în fiecare clipă.
Îmi atârna albastră în iarbă o aripă,
Pe când cealaltă-n soare se-nfăşura mai pură.

O pânză de păianjen mi se părea pe umăr
Atât de grea, dar mâna n-o ridicam s-o scutur.
Şi mă mâhnea o gâză şi zile fără număr
Simţeam pe suflet umbra lăsată de un flutur."

("Jurnal" - Emil Brumaru)

Viaţa mea se iluminează

"Părul tău e mai decolorat de soare,
regina mea de negru şi de sare.

Ţărmul s-a rupt de mare şi te-a urmat
ca o umbră, ca un şarpe dezarmat.

Trec fantome-ale verii în declin,
corabiile sufletului meu marin.

Şi viaţa mea se iluminează,
sub ochiul tău verde la amiază,
cenuşiu ca pământul la amurg.
Oho, alerg şi salt şi curg.

Mai lasă-mă un minut.
Mai lasă-mă o secundă.
Mai lasă-mă o frunză, un fir de nisip.
Mai lasă-mă o briză, o undă.

Mai lasă-mă un anotimp, un an, un timp."

("Viaţa mea se iluminează" - Nichita Stănescu)

Oda albă

"Viaţa, sumedenie de cioburi
Schije de amintiri
Vise, imperfecţiuni...
Acolo unde libertatea întâlneşte lanţuri
Şi se sfârşeşte-ntr-un pahar de vin
Apar aripi
Gheare
Ciocuri si ochi
Negru în negru
Lucios, imaculat, imobil.
Şi câteodată întâlneşti schije de amintiri
În penele corbilor..."

by Mick Zavulon

Căutând în alt regn

"Priviţi, sunt viu, nimic de zis
Am mâini, am ochi, am dinţi ce vor doar să sfâşie
Dar mâinile îmi sunt nimic
Şi ochii
Smaralde, piele de reptilă
Piele de cameleon furişându-se
Niciodată pregătit să infrunte realitatea
Şi ce e realitatea?
Nimic mai mult decât ochii mei
Mâinile mele şi dinţii mei ce s-au tocit
Tot scrâşnind
Şi negăsind
Carne de sfâşiat şi oase de ros.

Sunt un câine vagabond
Care nu ştie să se adăpostească de ploaie
Nici măcar sub o streaşină
Am apă în blană
Sunt o potaie abandonată pentru că niciodată nu ştiu
Să caut adapost
Nu am curaj, nu înfrunt ploaia,
Doar că nu ştiu să mă adăpostesc de ea..."

("Căutând în alt regn - Mick Zavulon)

Rondelul plecarei

"Am să mă călătoresc-
Sunt furat ca de ispite,
S-o voiesc, să n-o voiesc,
Spre ţinuturi negândite.

Vara este pe sfârşite.
Flori în suflet veştejesc.
Am să mă călătoresc.
Sunt furat ca de ispite.

Luminişuri strălucite
Viaţa mea o cuceresc.
Aripi tainice îmi cresc,
Aripi zilnic mai grăbite.
Am să mă călătoresc."

(Alexandru Macedonski - "Rondelul plecarei")

Tic-tac

"Tic-tac-tic îmi sună ceasul
Măsurându-mi viaţa-n clipe ,
Plin de viaţă îmi e glasul
Ca bătaia de aripe .
Ascultând cum bate ora
Miezului târziu de noapte ,
Glasul lui îmi pare tunet
Şi mă ia cu frig în spate ,
Dar în ora de amiază
Când lumina străluceşte ,
Sunetu-i e viaţa trează ,
Parcă-l simt cum îmi zâmbeşte .
Zi sau noapte , iarnă , vară ,
Timpul curge-n matca lui ,
Nici nu-i pasă că-l măsoară
Tic-tac-tic al ceasului ."

(Jan Lulu Stern - "Tic-tac")

sub privirea ta

"ale mele toate
se clatină
înspăimîntate
şi toate
cu sfială
mai ale mele
devin"

(Dorin Popa - "Sub privirea ta")

Ape tulburi

"Iată, corabia, un giuvaer pe tulburi ape
Stă lângă dig cu pânzele-i uscate
Umflate de briză, bătute de vânturi
Corabia beată, nestemată-n ape tulburi.

Porni-vom în călatorie, este clipa
De a ne îmbarca. Căci ancora nu zăboveşte
Roasă-n marina sare, hlamidă-i e rugina
Piedică-n calea lui Okeanos, valuri îmblânzeşte.

Urcaţi pe punte, soarele e-n asfinţit
Nu avem vreme de pierdut căci noaptea copleşeşte
Apele tulburi, reflexe-n antracit.
Hai, suntem toţi. Corabia porneşte...

În cea de-a-ntâia zi apele mării ne-au purtat spre nord
Vedeam în zare străvezii pământuri, insuliţe rătăcite
Pribege printre stihiile reci purtate de-al frigului fior
Mereu purtate către ţărmurile vechi, tărâmuri pe vecie-nzăpezite.

Stăteam la prova, singur, către depărtări privind
Se-amesteca aburul gurii cu-al ţigării fum
Priveam şi cerul plumburiu îngemânat cu orizontu-n linie lucind
Prin reveria cenuşie-aud un glas: „Pământ!” Vom acosta acum...

Stau tot la prova, deşi tărâmurile acestea-mi sunt străine
Mi-e frică să mai calc vreodată-un ţărm
Paşii aceştia şchiopătând mereu m-au dus pe drumuri lungi, haine
Aici la prova, marea mea e-un veşnic somn..."

by Mick Zavulon

Până la un punct

"Până la un punct
Somnul e regenerare,
Dacă-l depăşeşti -
E putrezire.

Dă-mi înapoi crinul,
Pe care-l țineam în mană
Şi care, în bezna cea mai adâncă,
Se deschidea,
Omorându-mi cu parfumul lui tare
Moartea, cea temătoare de esențe.
Moartea omorându-mi-o de tot,
Crinul,
Pe care-l țineam falnic în mână.

Dă-mi-l înapoi!
Visul meu se-ntinde după el
Ca o a treia mână."

("Până la un punct" - Marin Sorescu)

Învaţă-mă să ard întunecat

"Lasă-mă să m-aprind de întunericul tău,
În lumina feroce
Învaţă-mă să ard întunecat,
Modelează după forma aripilor
Flacăra mea
Şi purific-o de orice culoare.
Sau,
Şi mai bine,
Dă-mi o sămânţă de întuneric,
S-o îngrop în pământ
Şi-nvârte mai repede anotimpurile
Să crească,
S-o seamăn din nou.
În lumina feroce
Ar fi atunci păduri şi lanuri,
Crânguri, livezi, pajişti şi codri de noapte.
O beznă tandră
În care am putea muri oricând am vrea,
Un întuneric în care
N-am mai fi frumoşi, nici buni,
Ci doar singuri,
Şi nemaitrebuind să privim,
Închizând ochii, am putea vedea."

("Învaţă-mă să ard întunecat" -Ana Blandiana)

Lumina de ieri

"Caut, nu ştiu ce caut. Caut
un cer trecut, ajunul apus. Cât de-aplecată
e fruntea menită-nălţărilor altădată!

Caut, nu ştiu ce caut. Caut
aurore ce-au fost, tâşnitoare, aprinse
fântâni - azi cu ape legate şi-nvinse.

Caut, nu ştiu ce caut. Caut
o oră mare rămasă în mine fără făptură
ca pe-un ulcior mort o urmă de gură.

Caut, nu ştiu ce caut. Subt stele de ieri,
subt trecutele, caut
lumina stinsă pe care-o tot laud."

("Lumina de ieri" - Lucian Blaga)

Vitraliu

"Umbra ta, lovindu-se de ziduri,
iar se sparge-n cioburi colorate.
Oh, de-aceea m-ai zărit în stradă
adunând pierdutele-i pătrate.

Şi s-o fac la loc, în ceasul nopţii,
peste geamuri ţi le-aşez cu grijă,
verzi, albastre, galbene şi roşii,
încoifate-n creştet cu o sprijă.

Când te vei trezi, lipiţi de geamuri,
arlechini din sticle colorate
vor lăsa prin ei să-ţi cadă-n braţe
soarele, mereu la jumătate."

("Vitraliu" - Nichita Stănescu)