refugiul meu de ape neatins...

„Stăteam în ale tale braţe precum un fluture adăpostindu-se de ploaie
Sub streaşina unei case

Dormeam în ale tale braţe ca-ntr-un refugiu sigur
Departe de furtunile de-afară

Am whisky în pahar, îmi cântă ploaia şi Zamfir
Îmi cântă fumul de ţigară în delir,
Mi-am părăsit refugiul meu de ape neatins

Gândurile-mi s-au stins
Gândurile se vor stinge
Din ale tale braţe calde într-o zi se vor prelinge
Cu naiul dinăuntru
Cu ploaia de afară

Unul în celălalt să ne adăpostim
O ultimă oară…”

("Vise şi ape astrale ce-au trecut" - Mick Zavulon)