Craciun Fericit!

Va doresc recuperare totala in acest Craciun: liniste sufleteasca alaturi de cei dragi, refacere fizica si tot ce mai aveti nevoie pentru a intra in noul an cat mai pregatiti pentru noile incercari.

Sa nu uitam de cei mici: sa-i bucuram cat mai mult!
E tare frumoasa seara in asteptarea lui Mos Craciun, insotita de emotia si nerabdarea copilareasca, de credinta ca Mosul le va rasplati faptele bune pe care le-au facut pe parcursul anului, si-i va mustra un pic, nu foarte mult, pentru ceea ce considera ei ca nu au facut bine…totul compensand in cadouri frumos impachetate, asezate sub crengutele bradului ce stau aplecate, gemand de globulete si luminite hipnotizante…

Sa nu uitam nici de cei mari, de cei pe care-i iubim si fara de care ne-ar fi tare greu sa mergem mai departe, ar trebui sa le marturisim in fiecare zi ca-i iubim, insa ne comportam mereu ca si cum ni s-ar cuveni asta si consideram ca e suficient, e de la sine inteles, fara a fi constienti de cat de fragila este viata, de cat de repede si usor putem pierde ceea ce credem ca ni se cuvine (persoane dragi, momente), fara a fi constienti ca si noua ni se pot intampla lucruri, intr-o fractiune de secunda, care sa ne schimbe complet cursul vietii si viziunea asupra ei … trebuie sa vina Craciunul sa ne “trezim” un pic, sa devenim mai iubitori, mai nostalgici, mai buni, mai profunzi, mai copilarosi, mai sinceri…trist…dar binevenit oricum!

Pe cat este de frumos si asteptat Craciunul, pe orisicate sentimente pozitive genereaza in sufletul fiecaruia din noi aceasta Sarbatoare, parca tot pe atat de mult este si umbrit de tristete, neliniste, apasare, amaraciune;
… tristete pentru ca nu mai suntem nici noi ce-am fost candva, ne transformam in fiecare zi si nu neaparat in oameni mai buni…
… neliniste pentru ca nu toate lucrurile in viata noastra merg pe un fagas normal, facil, asa cum ar trebui sa fie…
… apasare pentru ca nu-i mai avem alaturide noi pe cei dragi sufletului nostru, nu ne mai insotesc fizic pe nicaieri, nu ne mai incanta privirea cu chipurile de care ne este ingrozitor de dor, chipuri pe care acum le zarim abia, abia…ca printr-o pacla nesuferita de ceata ce nu-ti ofera sub nici o forma mai multe detalii; detalii pe care ai vrea sa ti le amintesti macar si nu mai reusesti, oricat de mult te-ai stradui sa obtii mai mult, decat niste amarate franturi…insa in sufletul si in gandul nostru nu au incetat si nu vor inceta vreodata a trai…
Iubiti-i pe cei dragi sufletului vostru, marturisiti acest sentiment cat ii mai aveti alaturi de voi pentru ca apoi, dupa…nimic nu mai conteaza, totul este in zadar, nu mai raman decat regretele ca-ti fi putut face lucrurile un pic altfel.
… amaraciune pentru ca nu e chiar totul asa cum ne-am dorit noi pentru Seara de Craciun, insa mergem cu toate bune si rele mai departe, evoluam spiritual si nu putem decat spera ca undeva, candva, tot ceea ce visam si tot ceea ce traim sa se impleteasca intr-o armonie perfecta si sa ne putem bucura de asta, de noi depinde totul pana la urma!

Sa nu uitam de noi: Mos Craciun exista, e in fiecare din noi, lasa-ti-l sa ramana acolo, sa va incalzeasca sufletul, sa va aline suferintele, sa va hraneasca bunatatea, sa va limpezeasca gandurile, sa va descreteasca fruntile. Nu-l abandonati, nu-l speriati…e doar un biet mosneag a carui existenta depinde doar de credinta voastra in el… Ocrotiti-l!...

E tare frumos si trist Craciunul, sa credeti si voi in el…eu cred!...si am sa cred mereu...

Craciun Fericit! :)