“Sunt stăpânit de soare ca de-un gând
Înflăcărat. Mi-s umbrele penumbre,
În dup-amiaza veşnic surâzând
Parfumurile nu mai pot să umble,
Ci cad încet, fără destin, din flori,
Ca nişte leşuri de fitile groase.
Melci descărnaţi de patimă şi dor
Se-nchid cu ele-n palidele case
Spre-a le iubi bezmetici până când
Razele fac în aerul
frel tumbe.
Sunt stăpânit de soare ca de-un gând
Înflăcărat. Mi-s umbrele penumbre… “
("Jurnal de înger" - Emil Brumaru)
