îndurare

pierdute

Pastorală II

medieval

Daniel

gânduri fără contur

frânte-n zbor

cu două feţe III

încremenit

Intersecţii

spre liman, la nesfârşit...

puzzle

suspendat şi tot captiv...

Năzuință

frânturi

Copilul

"Copilul este un mare dar al vieţii noastre aci: aduce cu el inocenţa, drăgălăşenia şi bunătatea. Copilul îndulceşte viaţa noastră atât de amară; făptura sa mică, cu aripi la suflet, ne dă multe învăţăminte. Un scriitor a spus: 'Zâmbetul copilului este pentru mamă ca o rugăciune pentru Dumnezeu'. În preajma copilului stăruie mereu o atmosferă de lumină şi frumuseţe.

Când întrebările bat la porţile gândului tău împovărat şi cer dezlegare, când umbrele amintirilor alunecă pe pereţii sufletului şi cer o rază de soare, atunci stai de vorbă cu copiii. Aplecat asupra adâncurilor, umbli ca străbătut de fiorii unei zări virgine. Prietenii te cred nebun şi lumea te arată cu degetul, în rătăcirea ta prin pajiştile unei lumi de dumnezeiesc tumult, în setea ta de înţeles şi vrajă, te întâlneşti doar cu copiii.

Cuvântul tău sună sec pentru cei vârstnici, dar întoarce ca pe o frunză spre soare sufletele copiilor cu ochi de mirare."

("Îndemn la simplitate - Copilul" - Ernest Bernea)