“Faptura sculptata de mainile subtiri ale tuturor ratacirilor, omul cetatii noastre cauta sensuri acolo unde au secat toate luminile. Sensibilitatea sa pentru lucrurile marunte si usurinta cu care trece peste cele de mare insemnatate ne arata cat de tulburata ii este fiinta. Sufletul tau se frange sub povara durerilor din rascruci, gandul tau alearga pe caile cerului deschis ca o minune, si oamenii ‘societatilor distinse’ te sageteaza ironic si te dispretuiesc ca ai calcat regulile etichetei.
Omul cetatii cunoaste, respecta si poarta grija obositoare tuturor randuielilor sociale, tuturor moravurilor si formelor inutile. Pentru el ‘bunele moravuri’ alcatuiesc bunul suprem. Iata aci o problema de existenta: esti om cat stii sa te porti in societate, nu cat cuprins launtric ai. Cata durere si incruntare, cata tristete si deznadejde trage dupa sine o greseala, facuta in felul comun al salutului, al convorbirilor sau al ospetelor. Sufleul se chinuie naprasnic ca dupa o pierdere ireparabila.
Furtul, nedreptatea, crima, semanate zilnic in urma pasilor si batute adanc in metalul vietii sunt lucruri de nimic in ochii acestui om. Isi intoarce privirea ratacita catre formele reci si gangavul ton al usuraticului sau fel ratacit si intors…”
“Indemn la simplitate” – Ernest Bernea
